Organizația Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea este bazată pe principiul comunității și pe principiul slujbei:

Conform principiului comunității, biserica începe cu COMUNITATEA (vezi aici) și asemenea unei case este clădită de jos în sus. Membrii comunității își aleg superiorii. Unitatea comunităților în cadrul bisericii este asigurată de adoptarea unei doctrine comune, iar autonomia comunității locale este garantată prin interdicția ca o comunitate să se amestece în viața spirituală şi în dirijarea unei alte comunităţi. Nici conducerea superioară, nici cea a comunităţii nu poate primi sau exclude membrii din comunitate, ci numai adunarea generală ordinară sau specială a comunităţii locale. Condiţiile în care o comunitate îşi exercită drepturile şi îndatoririle ei sunt prevăzute în STATUTUL DE ORGANIZARE ȘI FUNCȚIONARE (vezi aici) al bisericii cât şi în MANUALUL BISERICII (vezi aici).

Potrivit principiului slujbei, SLUJBAȘII (vezi aici) sunt rânduiţi temporar pentru îndeplinirea unor sarcini spirituale. A fi slujbaş înseamnă a fi servitor, şi nu domnitor. În biserică nu există funcţii permanente, autonome, cu scop în sine, ci numai temporare, dependente şi cu scopul servirii. În biserică există doar o singură preoţie: cea universală a tuturor credincioşilor. Cea mai înaltă slujbă în biserică este cea de pastor. Hirotonirea are valabilitate permanentă, dar este condiţionată de realegere sau reacreditare. Nici un slujbaş hirotonisit şi nici un pastor nu poate exercita servicii valabile, legate de întărire, dacă nu a fost reales, respectiv reacreditat.

Slujba are un caracter reprezentativ dublu: slujbaşul Îl reprezintă pe Hristos, și reprezintă comunitatea. Primul arată esenţa, cel de-al doilea forma slujbei. Esenţa slujbei este divină, căci a fost instituită de Dumnezeu, iar forma slujbei este umană, deoarece însărcinarea vine prin oameni, prin alegerea sau discernământul oamenilor, pe care, apoi, slujbaşul îi reprezintă.

Forma de conducere a Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea este reprezentativă. Astfel se recunoaște că autoritatea le revine membrilor și este exprimată prin reprezentanți legali aleși la fiecare nivel de organizare, în timp ce responsabilitatea executivă este delegată forurilor și slujbașilor în vederea conducerii Bisericii la fiecare nivel în parte.

Schema de organizare:

1. Biserică

2. Conferință

3. Uniunea (de Conferințe);  4. Uniunea de Biserici

5. Conferința Generală și Diviziunile ei


Română